Nu puține sunt momentele în viața unui om în care se scufundă într-un abis fără margini. Momentele acelea în care ajungi să-ți pui întrebări legate de felul tău de-a trăi, rolul pe care îl joci în tot acest spectacol, numit VIAȚĂ? Momente în care simți că trebuie să schimbi ceva, la tine sau chiar la lumea din jurul tău.
Ei bine, cu aceste momente m-am luptat și eu și n-a fost tocmai ușor. Atunci am realizat că trebuie să fac ceva nu numai pentru mine, ci și pentru ceilalți oameni. Oameni care-și doresc să fie ajutați și care la rândul lor să mă ajute pe mine să mă conturez mai bine.
Era o zi frumoasă de octombrie, ca de obicei îmi omoram timpul pe Facebook, când am văzut un anunț cum că: se caută voluntari pentru HidROterpie! Stăteam deja de 5 minunte cu formularul în față și încă mă gândeam: să-l completez, să nu-l completez? Programul suna așa: în fiecare zi de miercuri de la 12:30-15:00, 3 grupe a câte 45 minute fiecare grupă-n parte. După câteva clipe m-am gândit, de ce nu? Măcar încerc, ce-am de pierdut? Mi-am zis că între școală și lucru trag repede o fugă la bazin și-mi fac o idee, apoi mă hotărăsc: rămân sau nu?
Ce incertitudinti am avut atunci și ce dorințe am acum! Mă rugam să am miercurea in orar liber, să pot să merg și în acest semestru să lucrez cu copilașii!
Aș minți dacă v-aș spune că prima zi a fost de vis, excelentă. De felul meu sunt o fire care se acomodează puțin mai greu situațiilor, oamenilor. Mă atașez lent de oameni și situații, dar atunci când o fac este iremediabil. Astăzi simt indispensabile îmbrățișările Ioanei, glumele lui Dan, forța de impunere a Maiei, bunătatea voluntariilor, dar mai ales mulțumirile din ochișorii copilașilor.
Nu-i mulțumire mai dulce si pură, ca și mulțumirea din ochișorii lor! Te uiți la ei și prinzi forță să mergi mai departe! Undeva acolo în suflet simți că te afli în locul potrivit, lângă sufletele potrivite. Sunt suflete frumoase, fără prejudecăți, fără răutăți voite…sunt îngerii acestei lumi! Noi avem trupuri, ei au suflete; noi avem minți, ei au inimi; noi suntem săraci, ei sunt bogați!
Despre trupa veselă(ceilalți voluntari), așa cum m-am obișnuit sa-i zic, ar fi așa multe de spus, încât mi-e să nu vă apuce noaptea tot citind. Încetul cu încetul ne veți cunoaște mai bine, cu bune si rele, cu trăiri și sentimente, cu gânduri și neputințe, cu imense dorințe.
Vor urma povești frumoase, intens trăite, atât de noi, voluntarii, de copilașii noștri, cât și de voi(dragii noștri cititori), sper.
Am realizat un singur lucru, foarte important, zic eu : acum 6 luni n-am știut de ce am ales să devin voluntar, însă astazi ȘTIU.
Burtea Adriana Monica
