Se spune că ” de ce ți-e frică, nu scapi”. Zicală trăită de R, pe pielea ei, o fată de 13 ani, care înainte de-a fi primită în cadrul sedințelor de HidROterapie, a trăit adevărate clipe de coșmar, clipe de neînțeles pentru noi, voluntarii asociației.
Știam că R. are fobie de apă. Niciodată nu stătea singură în apă, mereu se agăța de cineva, mereu stătea pe marginea bazinului când numărul copiilor depășea cu mult numărul voluntarilor. Abia ieri, împreună cu Dan, colegul meu, am aflat adevăratul motiv pentru care R. are o frică uriașă de apă:
-„Știți, o dată am căzut în apă și de atunci îmi este frică! Eram la bazin, când cineva care știa că nu știu să înot, m-a împins de pe marginea bazinului, crezând că astfel îmi voi învinge frica de apă. Nimeni n-a sărit să mă prindă, eu singură am ieșit la suprafață. A fost îngrozitor sentimentul, am crezut atunci că mă voi îneca.”
A fost peste puterea mea de-a înțelege gestul persoanei respective, cu atât mai mult cu cât persona respectivă este un adult. De 6 luni de când sunt voluntar în cadrul HidROterapiei n-am văzut așa ceva, nu s-a întâmplat așa ceva. Lucrăm cu fel și fel de copii, de la cele mai simple patologii, la cele mai complicate, dar pentru fiecare copil în parte există înțelegere, respect, iubire.
Nenumărate sunt situațiile speciale cu care ne întâlnim miercuri de miercuri . De exemplu, M. deși și-a învins teama de apă, nu poate spune același lucru despre stropii de apă. Tresare la fiecare strop ce-o atinge. Pentru a evita această situație neplăcută pentru ea, lucrăm într-un colț al bazinului, rugând ceilalți copii și voluntari să nu-i invadeze teritoriu.
Alt exemplu este D., care iubește apa, dar îi este frică de sărituri. Fiecare tură de HidROterapie se încheie cu o serie de sărituri. La ea iau parte doar cei care doresc acest lucru. D. se așează cuminte pe scaun împărtășind bucuria copiilor care sar, fără însă a participa și el.
Mulți copii îl roagă pe Dan să-i țină de mânuță atunci când sar în bazin, știind astfel că nu sunt singuri, că orice s-ar întâmpla cineva este acolo pentru ei. Un gest atât de simplu și totuși atât de semnificant.
R. a noastră, copil frumos ce este ea, a avut ieri parte de răsfăț din partea noastră. Dan a ajutat-o să-și învingă teama de apă, a învățat-o cum se face pluta, a pus în practică pe ea câteva exerciții învățate de curând,” i-a vândut” câteva ponturi prin care să lucreze mai eficient în apă.
La sfârșitul sedinței, R. mi-a zis:
„- Vreau o poză cu tine, Moni! Și cu Dan vreau, de fapt vreau cu toată echipa prezentă!”
Haideți la poza, suflete frumoase, astăzi, R. și-a recăpătat o parte din încrederea în oameni și asta datorită vouă.
BURTEA ADRIANA MONICA
