Acum 2 zile am întâlnit-o pe Elena, mamica Kirei, o fetita cu ADHD. Ne-am povestit pe whatsup cu google translate și azi le asteptam cu Mischa în fata cazarii sa mergem la centru. Aveam emotii, culmea, desi lucrasem cu multi copii din alte tari, de data asta simteam ca e diferit. Și chiar așa urma sa fie…din pacate.
Micuta Kira sufera mult. Dupa primele sirene din Kiev s-au mutat într-un oras mai mic. Apoi sirenele au inceput sa sune și acolo și pentru prima oara în viata ei s-a despartit de tatal sau și de pisicuta lor. Pentru prima oara a inceput sa aibe ticuri, elemente de autostimulare și sa mearga pe varfuri. Fiecare loc nou din centru- usa-hol-scaun sau jucarie producea panica- plangea și o strangea tare de mana pe mama ei. Norocul nostru a fost în Ioana Zamfir, o voluntara megacalda care a tradus pentru noi. Cand a auzit-o Kira în limba ei a inceput sa se linisteasca.Imi arata poze cu pisicuta ei și o mangaia în telefon și din nou.. incepea plansul și stransul puternic în brate al mamei. Speram sa aducem impreuna o mica alinare și sa alungam aceste amintiri din sufletul Kirei și oricarui copil.
Dar pentru asta este nevoie de multa rabdare, empatie și interventie prompta.
Pentru a nu afecta programele și bursele de terapie oferite pana acuma copiilor cu dizabilitati, pentru cei refugiati vom crea un program separat pentru care avem nevoie de ajutorul vostru. https://www.mamicafarafrica.ro/ajutor-pentru-ucraina/
