Amintirile se revarsă asupra sufletului meu asemenea unei avalanșe. O imensă avalanșă de bucurie, de liniște sufletească, dor de frumos și de suflete perfecte, îmbrăcate în trupuri imperfecte. E amintirea lor ce-mi înfrumusețează sufletul în fiecare zi de miercuri.

E amintirea Mariei, a privirii ei de-o inimaginabilă inocență, a brațelor ce-mi cuprindeau trupul ori de câte ori ne intersectam în bazin. E amintirea primului sărut pe obraz primit de la Flavius, un copil cu sindromul Down, la prima noastră întâlnire. E aminitirea lui Dario, micuțul nostru infractor, tocmai pentru că are un fel al lui de-a fura inima echipei de voluntari și kinetoterapeuti ori de câte ori apare la bazin cu câte un desen, povestioară. E amintirea lui atunci când găsește orice prilej de-a se juca, de a-mi sări în spate și de a-mi spune : „Bau, ce te-am speriat!” sau „Gata, te-am prins!” Sunt amintirile Giuliei, cea care cu plegia ei de membru superior drept îmi arăta de atâtea ori cum încearcă ea să prindă apa în brațe și cât de mult iubește apa. E surâsul lui Victor, cel ce-mi apare în minte atunci când aud sau văd un copil cu autism.

E surâsul unui învingător, răsplata lui ori de câte ori reușea să-și folosească mânuțele mai mult ca de obicei, pentru momentele în care reușea să-și mențină picioarele drepte. Felul lui de a-mi spune că este fericit. E amintirea Rafaelei, fetița cu fobie de apă și care la ultima noastră întâlnire mi-a arătat cât de independentă este ea acuma, cum răzbate printre stropii de apă și printre copii, croindu-și drumul spre un viitor mai bun, pentru ea, pentru ei, copiii speciali. E amintirea Alexiei, a Mayei, a Dariei, a zeci și sute de copii ce i-am întâlnit în drumul meu spre o altă lume.

Pentru alții, poate, ei nici nu există, sau, sunt doar niște nume, însă pentru mine, pentru echipa de Hidroterapie, aceste suflete frumoase au devenit cu timpul parte din noi. Au devenit motivul pentru care o mică mână de oameni cu suflet nemărginit se adună în fiecare zi de miercuri pentru a dărui puțin din puținul lor. Au devenit motivul pentru care Ioana, fondatoarea asociației, se luptă neîncetat tocmai ca ei să poată să vină în contiunare gratuit la orele de Hidroterapie. E lupta ei cu un sistem bolnav de-a strânge fonduri pentru mica gustrare de după bazin, pe care copiii o savurează cu atâta insațietate.

E visul ei de-a deschide un centru de recuperare destinat copiilor cu tulburări neuro-locomotorii. E lupta ei de-a arăta că încă mai există oameni care nu renunță atunci unde alții nu mai pot. E datoria noastră de ajuta și de-a iubi imperfectul din viața noastră, căci oamenii imperfecți sunt cel mai frumos de iubit! Ei ne dăruiesc cele mai frumoase momente și amintiri, atunci când îi lăsăm să facă parte din lumea noastră.

 

Vîrzob A. Monica

×

Powered by WhatsApp Chat

× Contactează-ne pe WhatsApp